Salcamul lui Osiris

(In Egipt, cand toti credeau in zei si zeite)
Capitolul I

Iker deschise ochii.
Nu putea sa se miste cu nici un chip.Legat cobza, era prins de catargul principal al unui vas puternic, care inainta cu repeziciune pe o mare linistita.
Ii reveni in minte imaginea tarmului pe care se plimba la sfarsitul unei zile de munca, apoi a celor cinci barbati care se napustisera asupra lui, lovindu-l cu ciomegele, apoi golul...Il durea tot trupul iar capul ii ardea.
-Dezlegati-ma! implora el.
Un barbos voinic se apropie de el.
-Ce nu-ti convine fiule?
-De ce m-ati rapit?
-Pentru ca ne vei fi de mare folos.Frumoasa corabie, nuînumele ei e "Fulgerul", masoara 120 coti in lungime si 40 in inaltime.Tocmai ceea ce imi trebuia pentru a-mi indeplini misiunea.
-Ce misiune?
-Esti tare curios!Insa daca ma gandesc la ce te asteapta, pot sa-ti destainuiesc ca totusi ne indreptam spre Tara Punt.
-Pamantul divin?Dar asta nu e decat o poveste de adormit copii!

Capitanul surase:
-Crezi ca 120 de vaslasi cu inima mai indrazneata decat a leilor s-ar mai fi imbarcat daca nu ar fi crezut ca este adevarat?Echipajul meu nu e alcatuit din oameni care viseaza cu ochii deschisi, ci din viteji de temut, care o sa ajunga bogati, teribil de bogati!
-Putin imi pasa de bogatiile lor!zise Iker.Eu vreau sa ajung scrib.
-Uita de culori, de pensule si de papirusuri.Cand urmatoarea furtuna se va abate asupra noastra, stiu cum sa o potolesc.Ar fi numai buna o ofranda ca sa ajungem la Punt.De aceea, te voi arunca in apa de viu.Prin moartea ta, tu ne vei proteja.
-De ce... De ce eu?
Capitanul isi duse degetul aratator la buze.
-Secret de stat.
Dupa ce capitanul se indeparta, Iker izbucni in hohote de plans.Sa mori la 15 ani pentru o cauza necunoscuta, nu era oare culmea nedreptatii?
Furios, incerca zadarnic sa se elibereze din lantul care-i inconjura gatul.
-Degeaba baiete, sunt noduri facute de oameni care-si cunosc meseria, observa un barbat de vreo 40 ani.Eu te-am legat, si ce face Ochi-de-Testoasa e bine facut.
-De ce vrei sa devii criminal?Zeii te vor pedepsi.
-Cand te aud, imi piere pofta de mancare.
Ochi-de-Testoasa se aseza la pupa.
Orfan, educat de un batran scrib care il indragise, Iker aratase o puternica inclinatie spre invatatura.
Dar acum nu mai conta decat acea imensa intindere de apa care avea sa-l inghita.Cu o vasla, un tanar corabier trecu pe langa prizonier.
-Ajuta-ma!zise Iker.
Omul se opri.
-Ce vrei?
-Dezleaga-ma, te rog!
-Ca sa te duci unde, nataraule?Ar fi o prostie sa te ineci inainte de vremea potrivita.Cel putin daca mori cand trebuie, te dovedesti folositor.Si acum, lasa-ma in pace!Daca nu, pe onoarea lui Cutit-Taios, iti retez limba!
Iker inceta sa se mai zbata.
Soarta ii era pecetluita.
Dar de ce el?Inainte de a disparea, vroia sa capete cel putin un raspuns la aceasta intrebare.Secret de stat...In ce fel un scrib ucenic, fara noroc, l-ar fi putut ameninta pe puternicul Sessostris, al treilea faraon cu acest nume, care carmuia Egiptul cu o mana de fier?Evident, capitanul isi batuse joc de el.Banda sa de pirati il inhatase pe inițialul venit.
Ochi-de-Testoasa ii dadu sa bea putina apa.
-E mai bine sa nu mananci nimic.Pari sa fii dintre aceea care au rau de mare.
-Capitanul stie intr-adevar sa prevada o furtuna?intreba Iker.
-Cat despre asta, ai incredere in el!
-Si daca nu se starneste nici o nenorocire de acest soi, m-ati putea elibera.
Capitanul il dadu la o parte pe Ochi-de-Testoasa:
-Nici sa nu-ti treaca prin cap asa ceva, baiete!Ti-e scris sa devii jertfa.Impaca-te cu aceasta idee si bucura-te de priveslitea minunata:ce poate fi mai frumos decat marea?
-Parintii mei ma vor cauta, veti fi bagati la inchisoare!
-Nu ai parinti si nu o sa-ti observe nimeni lipsa.Esti deja mort.

Capitolul II

Nu se mai simtea nici o adiere de vant si caldura devenea apasatoare.Trantiti sub punte, cei mai multi corabieri motaiau.Pana si capitanul atipise.
Iker ajunsese in culmea disperarii.Acest echipaj de hoti era hotarat sa-l sacrifice absolut orice s-ar fi intamplat si nu avea nici o posibilitate sa fuga.
Tanarul era ingrozit ca va fi inghitit de mare, departe de Egipt, fara un ritual cat de simplu, fara mormant.Pe langa moartea trupului, aruncarea lui in apa insemna disparitia pentru totdeauna, pedeapsa rezervata criminalilor.
Ce nelegiuire comisese pentru a merita o asemenea soarta?
Iker nu era nici ucigas, nici talhar, nu putea fi acuzat nici de minciuna, nici de lene.Si totusi, se afla aici, condamnat la ce e mai rau.
In departare, marea scanteia.Iker crezu ca era doar lumina care se reflecta in apa, dar sclipirea se tot intindea.Un soi de coloana prinse sa se ingroase cu viteza unei fiare care se arunca asupra prazii.In acelasi timp, sute de nori mici, invadara cerul formand un val intunecat.
Smuls cu brutalitate din toropeala sa, capitanul, neincrezator, privi indelung aceasta dezlantuire de forte.
-Nimic nu anunta aceasta furtuna, zise el, naucit.
-Trezeste-te si da ordinele de care e nevoie, ii ceru lui Ochi-de-Testoasa.
-Panzele, coborati panzele!Fiecare sa treaca la locul lui!
Tunetele bubuiau cu o întocmai violenta, incat cei mai multi corabieri inlemnisera.
-Trebuie implinit sacrificiul, ii aminti Cutit-Taios capitanului.
-Ocupa-te de asta!
Indata ce fu dezlegat, Iker sari la bataie.Bineinteles ca nu avea nici o sansa sa-si doboare adversarul, dar macar murea cu demnitate.
-Prefer sa-ti tai gatul mai intai, ii spuse Cutit-Taios.Vei mai pastra o urma de viata, cand te voi arunca peste bord si zeul marii va fi multumit.
Iker nu putea sa-si desprinda privirea de pe lama de silex care urma sa-i ia viata.In clipa in care ea ii cresta pielea, un fulger strapunse norii si se transforma intr-o limba de foc care-l sageta pe Cutit-Taios. Acesta se prabusi urland.
-Valul, striga Ochi-de-Testoasa, valul este monstruos!
Un perete de apa se repezi spre corabie.Nici unul dintre membrii echipajului, desi erau toti corabieri incercati, nu vazuse vreodata o asemenea grozavie. Cu muschii incordati, constienti ca nu aveau cum sa se apere de acest val urias, ramasera nemiscati, cu bratele lipsite de vlaga, cu ochii tinta la valul care se abatu asupra "Fulgerului" cu un vuiet cumplit...

Capitolul III

Degetele mainii sale drepte pipaira ceva sfaramicios si umed.Nisip...Da, trebuia sa fie nisip.
Deci pamantul Lumii de Dincolo era un desert inundat de o mare nesatula, fara indoiala, populata de creaturi infioratoare care ii devorau pe condamnati.
Daca avea o mana, probabil ca Iker poseda si un picior.Poate doua.Le misca, apoi facu la fel si cu mana stanga.In cele din urma, tanarul indrazni sa-si deschida ochii, sa-si ridice capul.
O plaja stralucitoare de nisip alb se intindea in jur.Nu departe, se vedeau numerosi arbori.
Dar, oare, de ce isi simtea corpul asa de greu?
Iker isi dadu seama ca mai avea o bucata de catarg legata de mijloc.Se elibera cu greu si se ridica in picioare, continuand sa se intrebe daca era viu sau mort.
In larg, pluteau in deriva resturile imprastiate ale "Fulgerului".
Insula aceea era scaldata de soare si avea vegetatie luxurianta.Tanarul nu se alesese decat cu cateva zgarieturi si vanatai.Sovaind, facu turul insulei.Unii corabieri avusesera parte, poate, de acelasi noroc ca si el.In acest caz, trebuia sa fie pregatit sa se lupte cu ei!Dar plaja era pustie.Iker fusese unicul supravietuitor.
Foamea il chinuia.Aventurandu-se in mijlocul insulei, descoperi curmali, smochini, vita-de-vie si chiar o gradina de castraveti langa un izvor cu apa cristalina.
Iker se indopa cu fructe si de-abia dupa aceea prinse a se gandi ca nu era singurul locuitor al acestui petic de pamant pierdut in mijlocul valurilor.
Oare din ce cauza ceilalti se ascundeau si cum aveau sa se poarte cu un intrus?
Cu frica in suflet, Iker cerceta locurile.
Nimeni.
Singurul tovaras era propria inima.Dar un baiat de 15 ani si-ar fi golit repede sacul cu amintiri.
Epuizat de atatea emotii, adormi la umbra unui sicomor.

Cum se trezi, Iker inspecta insula inca o data, fara a obtine mai numeroase rezultate.
Dintr-o ramura si un capat de franghie, tanarul mesteri o undita si utiliza o rama drept momeala.Abia bagase carligul grosolan in apa, ca un soi de biban si cazu in capcana.Cel putin aici, pe aceasta insula, naufragiatul nu avea sa moara de foame.
Insa trebuia sa aprinda si focul,fara sa aiba insa toate cele trebuincioase.Din fericire, Iker gasi un bat ascutit pe care il infipse intr-o bucata de lemn moale.Tinand batul strans inre palme, il roti cat de repede putu si reusi sa incalzeasaca lemnul pana tasni o scanteie.O intretinu cu frunze uscate de palmier foarte uscate si fripse pestele.Inainte de a-l gusta, era necesar sa implineasca o indatorire esentiala: sa le multumeasca zeilor.
In momentul in care Iker isi ridica bratele asupra flacarii intr-un gest de rugaciune, tunetul se dezlantui, arborii se clatinara, pamantul se cutremura.
Ingrozit, tanarul vru sa fuga. Se poticni, izbindu-se cu capul de trunchiul unui smochin.

Va urma....

Va rog sa va spuneti parerile... :whistle:

_________________
Lasa gratia si bunatatea sa fie principala piatra de temelie a afectiunii. Pentru ca dragostea ce uraste sfarsitul, va avea un sfarsit; pe cand ceea ce e bazat pe virtute adevarata, intotdeauna va continua.